Ca si parinte iti doresti tot ce este mai bun pentru copilul tau, indiferent de varsta pe care o are acesta. De la sine inteles este faptul ca iubirea nemarginita nu scade in intensitate odata cu cresterea si dezvoltarea pruncului, ci pur si simplu, fiind mai mare, el poate spune singur ce nevoie si ce dorinte are. Cand este mic, insa, atentia noastra pentru tot ce inseamna el este incomensurabila. Incercam sa-l intelegem astfel incat sa-i dam mancarea pe care o prefera, sa-l scoatem la filmele cu protagonistii lui preferati si sa-l imbracam deopotriva comod si frumos. In goana disperata de a ne face copilul fericit, uitam uneori sa observam semnalele evidente prezentate de acesta; de pilda, probleme de vedere.
Una dintre cele mai cunoscute boli ale ochilor, in randul copiilor, o reprezinta strabismul - adica o afectiune survenita in contextul axelor ochilor, axe ce nu sunt paralele. Definit rudimentar, strabismul este ascociat si cu denumirea de ochi incrucisati, deviati. Statisticile arata ca un procent de 7% dintre copii sufera de strabism. Pentru a intelege mai bine cat de importanta este prezenta acestei afectiuni in viata copilului, cum apare, care sunt tratamentele, dar si medodele prin care putem sa prevenim dezvoltarea strabismului articolul prezent incearca sa atinga cele mai dese intrebari legate de aceasta boala, numita strabism.
Cazuele aparitiei strabismului sunt dintre cele mai diverse, acesta putand aparea pe cale ereditara - dar nu este o regula, in cazul copiilor care sufera de tulburari neurologice, de boli congenitale ale ochiului sau ale orbitei, dar si in cazul in care acestia prezinta dioptri sau alte leziuni ale globului ocular. Determinarea cauzei strabismului nu este, insa, atat de importanta pe cat este tratarea si preventia ei. Este bine de stiut ca acesta poate aparea cu precadere in una dintre situatiile de mai sus, dar nu intotdeauna, de cele mai multe ori strabismul facandu-si aparitia in randul copiilor care nu au nicio alta afectiune din cele mentionate mai sus. In functie de deviatie, strabismul poate fi orizontal: in cazul in care ochiul se abate spre tampla - exotropie, in cazul in care deviaza spre nas - esotropie; sau vertical: daca ochiul este mai jos - hipotropie, daca ochiul este mai sus hipertropie. O alta clasificare se poate face si un functie de variatia deviatei: aici strabismul poate fi latent : hetereoforia, sau manifest: heterotropia; si se refera la constanta cu care se manifesta deviatia.
Strabismul poate fi corectat daca este tratat din timp, astfel, este recomandat sa va uitati cu atentie la copilul dumneavoastra si, in cazul in care observati fie si cea mai mica neregula, sa vizitati impreuna cu micutul cabinetul unui oftalmolog pediatru. Acesta va stabili exact afectiunea de care sufera cel mic; poate parea strabism, dar in esenta sa nu fie nicio problema reala si va stabili cu dumneavoastra planul tratamentului. In multe cazuri, corectia ochilor se face cu ajutorul ochelarilor de vedere, insa exista cazuri in care este nevoie de folosirea unor prisme, de efectuarea unor exercitii ortoptice sau de ocluzia unui ochi. Cea din urma metoda este folosita in special in tratarea ambliopiei; insemnand ca ochiul deviant este cel cu o vedere mai scazuta; daca ochiul care nu are nicio problema este acoprit pentru a anumita perioada de timp, celalalt va fi nevoit sa forteze astfel incat sa recastige agerimea ochilui neacoperit, cel cu deviatie.
In functie de gradul in care se afla strabismul, tratamentul poate fi unul chirurgical. Majoritatea parintilor aleg, atunci cand vine vorba de micutii lor, sa aleaga cea mai buna solutie atat in planul esteticului, cat si in cel al sanatatii. Daca operatia de strabism realiniaza ochii si face deviatia sa dispara, aceasta reuseste sa inlature vederea dubla sau incetosata si, acolo unde aceasta lipseste, sa readuca vederea binoculara. Nu exista o varsta potrivita, optima, buna sau mai putin buna, ci este de ajuns ca imediat dupa observarea si discutia cu un oftalmolog pediatru sa luati in considerare aceasta masura si chiar sa ii dati curs. In cazul in care prezenta strabismului poate fi constatata la varsta frageda de doar cateva luni, este bine ca operatia sa se efectueze in decursul primului an de viata al copilului - sansele de recuperare totala a vederii sunt mult mai mari. In cazul in care strabismul apare la cativa anisori, doar impreuna cu un medic specialist veti putea sa gasiti tratamentul cel mai potrivit pentru micutul dumneavoastra; fie ca este un tartament chirurgical, fie ca vederea se poate corecta cu ajutorul metodelor nechirurgicale. Exista posibilitatea ca oftalmologul pediatru sa recomande purtarea ochelarilor si sa urmareasca eventualele imbunatatiri, iar in cazul in care acestea nu sunt vizibile, abia atunci sa recomande operatia. Oricum ar fi, atunci cand medicul propune tratamentul chirurgical incercati sa nu va opuneti sau sa amanati, pur si simplu, momentul; de ce? pentru ca sansele de recuperare a vederii binoculare scad cu cat aplicarea tratamentului este mai tarzie. In functie de tipul strabismului prezent, operatia poate fi efectuata la nivelul unui singur ochi, cat si la nivelul ambilor. Aceasta se desfasoara sub anestezie generala si nu este nevoie ca in urma ei pacientul sa ramana spitalizat. Trebuie sa aveti, insa, mare grija in perioada postoperatorie pentru ca interventia chirurgicala nu inseamna recuperarea vederii in totalitate sau vindecarea de strabism. Este necesar sa urmam toate indicatiile medicului astfel incat, bineinteles, in functie de varsta la care facem operatia, sa ne recapatam cat mai mult din vederea binoculara. In randul celor mici, sansele de vindecare sunt mult mai mari decat in randul adultilor. De aceea este indicata tratarea ambliopiei la o varsta cat mai frageda si efectuarea operatiei daca este necesar. In cazul adultilor lucrurile stau putin diferit, insa cu destul de multe asemanari. Similitudinea constra in metoda de anesteziere si in perioada de spitalizare, iar diferentele se regasesc de cele mai multe ori numarul de interventii chirurgicale: adulti pot fi nevoiti sa repete operatia.
Strabismul, in concluzie, poate fi diminuat, controlat sau evitat prin controale periodice, la varste fragede si prin purtarea constanta, nu intermintenta a ochelarilor. Aparatele de corectare a vederii trebuiesc si ele verificate cu regularitate pentru ca in functie de avansarea sau de devansarea afectiunii, acestea, la un moment dat, devin nepotrivite sau nu-si mai exercita functia asa cum trebuie. Intarzierea tratamentului nu face altceva decat sa agraveze boala, iar cu cat acesta este aplicat mai tardiv, cu atat sansele recuperarii scad.